Despre mine

Fotografia mea
Născut la Moineşti (dupa ce fusese conceput la Bacău ori Piatra Neamt) de aici: MOINEŞTEANU. A făcut "cătănia" la Rădăuţi şi Iaşi, iar mai apoi s-a oprit la București. Atras de turism: practicat, teoretizat, predat și seminarizat, scris de și despre subiect, mai bine de 35 ani (continu intre 1976 - 1994 şi din când, în când - pentru cei dragi, chiar şi acum); "en passant" pe la vreo 4 companii de turism - cea mai cunoscută Nouvelles Frontieres - Simpaturism (unde a petrecut câţiva ani plini de "efervescenţă şi romantism revoluţionar"). Se numără printre inițiatorii turismului rural şi ecoturismului, din România.

duminică, 8 ianuarie 2012

Portul românesc

Fără posibilitate de tăgadă trebuie să afirm că sunt unul dintre catodicii planetei – petrec destul timp în faţa televizorului şi a monitorului… Drept urmare văd apoi, aşa cum spune unul dintre prietenii mei, “cuget”…
Acum vă aduc în faţă o astfel de “producţie”: “portul românesc”.
De ce “portul românesc”?
Pentru că am impresia că uităm, ignorăm, pierdem, izolăm, conducem spre conservare şi dispariţie portul/costumul popular. Azi îl mai regăsim pe scenele manifestărilor folclorice, cu ocazia diverselor datini şi obiceiuri, în muzee, prin pozele vechi ale trecutelor generaţii de ţărani, în cel mai bun caz inspiră creatorii de modă... 
De bună seamă că evoluăm, de bunăseamă că viaţa din mediul rural nu trebuie transformată într-un muzeu – fie el şi viu, dar poate ar trebui să menţinem mai viu ceea ce ne-a dat şi ne dă culoare şi personalizare locală ori naţională.
Cel puţin pentru aceeasta să nu uităm că:
- portul românesc este cel ce “ca trasaturi generale are aceeasi asemanare pe tot cuprinsul ţării, avand desigur deosebiri de amanunte, cu schimbari de forma, croiala, sau doar de modul de folosire a pieptanaturii si a podoabelor; el are ca trasatura esentiala unitatea în varietate, diferitele costume fiind caracteristice regiunilor si zonelor respective”.


- evolutiv: “Portul popular romanesc îsi gaseste radacinile în portul stramosilor nostri traci, geti si daci si se aseamana cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanica, desigur cu deosebirile care constau în amanunte decorative si colorit. In decursul istoriei, structura si evolutia costumului popular romanesc si-a pastrat nealterate caracteristicile esentiale. Pornind de la realizari artistice facute cu materii prime produse în gospodariile taranilor, portul popular romanesc a evoluat de-a lungul secolelor, dovedind o bogata maiestrie a taranului roman, atat în ornarea tesaturilor si a broderiilor, cat si în obtinerea culorilor vegetale. Portul popular se diferentiaza în functie de anotimp, ocazii festive, varsta si sex, adaptandu-se ocupatiilor specifice fiecarei zone.”


- era purtat tot timpul, aşa se face că: “în functie de ocazie, costumul popular poate fi mai simplu, de exemplu cel folosit în timpul muncilor agricole, pana la cel mai frumos ornat, cel folosit la nunta. Diferenta costumelor se reflecta si în functie de categoriile de varsta, astfel, cel al copiilor, desi ca tip de îmbracaminte e la fel, are anumite diferente. De exemplu, la femei deosebirea consta în schimbarea gatelii capului, care difera în cazul fetei nemaritate fata de femeia casatorita.”
http://www.edusoft.ro/rol/Portul%20popular.php
Există manifestări diverse – în afara momentelor enunţate, în care diverse grupuri utilizează costumele populare, fără interese comerciale. Pe două le pot numi eu: Îmbraca-te româneşte!(la Gura Râului) 


şi  Absolvent de mai(la Cluj), 
Mai mult, există creatori de modă care utilizează motive populare româneşti îmbrăcând vedete locale ori internaţionale. 
Totuşi...să medităm puţin la portul românesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu